„Am învățat româna singur, dar pentru părțile mai dificile am avut nevoie de un curs serios.”
Dmytro Burlachenko este un marinar ucrainean din Odesa. Locuiește în România de peste trei ani, dar abia recent s-a înscris la cursul intensiv de limba română organizat de JRS România la Constanța.
„Am început să învăț limba chiar din primele zile în România. Nu mi-a fost greu, mi-a venit destul de natural. Aveam un plan, citeam mult, ascultam mult. Dar la un moment dat m-am blocat. Voiam să înțeleg gramatica, toate timpurile, formele, excepțiile. Să faci asta singur e foarte greu.”
Până atunci, Dmytro vorbea deja destul de bine româna. Știa suficiente cuvinte, putea vorbi cu oamenii, îi înțelegea și se descurca în viața de zi cu zi. Dar își dorea să sune mai mult ca un localnic.
„Voiam să vorbesc așa cum vorbesc nativii. Nu doar să știu cuvinte, ci să vorbesc corect și clar, într-un mod care are sens. De aceea m-am înscris la curs.”
La curs, profesoara, Mariana, nu explică doar gramatica. A vorbit și despre cultura românească, geografie și viața de zi cu zi. Asta i-a schimbat felul în care Dmytro a început să simtă limba:
„Mi-a plăcut mult. Când înțelegi oamenii și țara, înțelegi mai bine și limba. De ce spun un lucru și nu altul. Nu mai sunt doar cuvinte și devine parte din lumea în care trăiești.”
Dmytro nu plănuiește să își schimbe profesia. Lucrează în continuare ca marinar, pleacă în voiaje lungi și are chiar ocazia să folosească româna cu colegii lui la bord.
În același timp, se gândește serios să își deschidă o mică afacere în România:
„Am deja un job și nu am de gând să-l schimb. Dar vreau să deschid aici o mică afacere, ceva al meu. Iar limba nu e un lux, e o necesitate. Fără ea, nu poți deschide o firmă, nu poți rezolva actele și nu poți vorbi cu autoritățile. Da, mulți români vorbesc engleză. Dar noi trăim în România. Trebuie să știi româna. E un semn de respect pentru țara în care locuiești.”
Astăzi, Dmytro este convins că abilitățile lingvistice nu sunt „pentru altcineva” sau „doar de formă”:
„Sunt pentru noi. Ca să nu trăim izolați. Ca să ne putem transforma ideile în realitate. Ca să putem trăi aici normal și cu demnitate.”
Aceste cursuri au fost susținute de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, cu finanțare oferită de Uniunea Europeană prin InvestEU.