Povestea noastră
JRS în lume: de la solidaritate la o misiune internațională
Refugiații „boat people”: începutul unei chemări
Originile Jesuit Refugee Service sunt legate de drama refugiaților vietnamezi care, după încheierea războiului din Vietnam în 1975, și-au părăsit țara în căutarea siguranței. Sute de mii de oameni au traversat Marea Chinei de Sud în ambarcațiuni fragile și supraaglomerate. Cunoscuți drept „boat people”, aceștia înfruntau furtuni, naufragii și atacuri ale piraților. Mulți nu au supraviețuit călătoriei.

1979: apelul părintelui Pedro Arrupe
Profund afectat de suferința refugiaților, părintele Pedro Arrupe SJ, Superior General al Societății lui Isus, a cerut sprijin comunităților iezuite. În noiembrie 1979, el s-a adresat superiorilor din mai multe țări pentru a identifica modalități concrete de ajutor.
Răspunsurile primite au arătat disponibilitatea iezuiților de a se implica. A devenit astfel necesară o structură care să coordoneze aceste inițiative și să transforme solidaritatea într-un sprijin susținut. În septembrie 1980, o consultare organizată la Curia iezuită a dus la decizia înființării unui serviciu dedicat refugiaților.

14 noiembrie 1980: înființarea Jesuit Refugee Service
La 14 noiembrie 1980, Pedro Arrupe a anunțat înființarea Jesuit Refugee Service, prin scrisoarea The Society of Jesus and the Refugee Problem. JRS lua naștere ca răspuns al Societății lui Isus la suferința persoanelor forțate să își părăsească locuințele și țările.
Inițiativa urmărea să mobilizeze experiența, oamenii și legăturile internaționale ale comunităților iezuite pentru o intervenție coordonată. De la început, răspunsul său privea atât refugiații vietnamezi, cât și persoane care fugeau din alte țări afectate de conflicte și crize.
1981: însoțirea, în centrul misiunii
În 1981, la o întâlnire în Thailanda între Pedro Arrupe și iezuiții care lucrau cu refugiații, s-a conturat o idee esențială pentru identitatea JRS: ajutorul concret trebuia însoțit de prezență, apropiere și împărtășirea vieții oamenilor.
Această abordare a devenit cunoscută prin conceptul de însoțire. Ea presupune ascultarea refugiaților, construirea unor relații de încredere și prezența alături de ei în dificultățile și alegerile pe care le întâmpină. Însoțirea rămâne unul dintre elementele definitorii ale misiunii JRS.
De la Asia de Sud-Est la o prezență mondială
Pornind de la activitatea din taberele de refugiați din Asia de Sud-Est, JRS și-a extins treptat intervențiile. Conflictele și deplasările forțate din Africa, America Centrală și Latină și sud-estul Europei au adus noi nevoi și noi comunități alături de care organizația s-a implicat.
Această dezvoltare a păstrat misiunea comună: însoțirea refugiaților și a persoanelor strămutate forțat, sprijinirea lor și apărarea drepturilor acestora.
2000: consolidarea instituțională
La 19 martie 2000, JRS a fost înregistrat oficial ca fundație în Statul Cetății Vaticanului. Acest pas a consolidat cadrul instituțional al unei misiuni începute cu aproape două decenii înainte, la inițiativa părintelui Pedro Arrupe.
De la primele intervenții pentru refugiații vietnamezi, JRS s-a dezvoltat ca o expresie internațională a solidarității cu oamenii forțați să plece, păstrând în centrul activității demnitatea, speranțele și drepturile fiecărei persoane.

JRS în România: rădăcini, solidaritate și începuturile misiunii
Rădăcini iezuite în România
Istoria JRS România se înscrie într-o tradiție mai veche de educație, slujire și solidaritate. Prezența Societății lui Isus pe teritoriul actual al României este documentată din 1579, când primii iezuiți s-au stabilit la Cluj și au deschis o școală. De-a lungul timpului, comunitățile iezuite au dezvoltat activități educaționale, spirituale și sociale în mai multe orașe.

București: un loc de refugiu în timpul războiului
În București, prezența iezuiților precedă cu mult apariția JRS. Imediat după izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, casa comunității din strada Cuza Vodă nr. 128 a devenit un loc de refugiu pentru iezuiții polonezi care fugeau din calea persecuției naziste. Această pagină de istorie mărturisește disponibilitatea comunității de a primi oameni obligați să își părăsească țara.
Sursă: www.iezuiti.ro
Anii persecuției comuniste
Instaurarea regimului comunist a afectat profund viața comunităților iezuite din România. Iezuiții au fost supuși represiunii, restricțiilor și presiunilor asupra activității lor religioase și profesionale. În 1950, mai mulți preoți și frați iezuiți au fost adunați de Securitate la mănăstirea franciscană din Gherla, unde li s-a impus domiciliu forțat. Istoricul ordinului consemnează ani de constrângeri și dificultăți în continuarea misiunii.
1992
1991–1992: refacerea comunității din București
După căderea regimului comunist, viața comunitară și activitățile iezuiților au putut fi reconstruite. Părintele belgian Luc Duquenne SJ a sosit în România la 17 noiembrie 1991, răspunzând apelului de a contribui la refacerea prezenței iezuite în țară. În 1992 a fost înființată comunitatea actuală din București, odată cu sosirea părinților Luc Duquenne, Cristóbal Roa Roa și Georg Sporschill. Implicarea socială, inclusiv sprijinirea refugiaților și a copiilor străzii, a făcut parte din activitatea comunității reînființate.

Întâlnirea cu refugiații și începuturile unei misiuni
Prin activitatea sa pastorală în București, părintele Luc Duquenne a întâlnit persoane venite în special din Africa și Orientul Mijlociu, aflate în situații dificile. Unele nu aveau documente sau un statut juridic clar, iar nevoile lor imediate erau o locuință și mijloace de subzistență.
Sprijinul a pornit de la aceste întâlniri și de la căutarea unor soluții concrete. Treptat, ajutorul oferit a căpătat o formă organizată, prin dezvoltarea unei structuri dedicate refugiaților în România. Rolul fondator al părintelui Duquenne este recunoscut și în discursul ambasadorului Franței publicat în 2014 de Societatea lui Isus din România.
1996: intrarea în rețeaua europeană JRS
Anul 1996 marchează includerea activității din România în structura europeană Jesuit Refugee Service. Părintele Luc Duquenne a confirmat acest reper într-o intervenție publică din 2002. Sprijinul local pentru refugiați devenea astfel parte a unei misiuni internaționale de însoțire, ajutor și apărare a drepturilor persoanelor strămutate forțat.
2000: înființarea oficială a asociației
La 2 mai 2000, JRS România a fost înregistrată oficial ca asociație. Acest moment a consolidat cadrul instituțional al unei activități începute în anii anteriori.
Raportul anual JRS International din 2000 îl menționează pe părintele Luc Duquenne drept coordonator al JRS România. Activitățile raportate cuprindeau consiliere, ajutor material și adăpost pentru 286 de persoane lunar, asistență pastorală și socială într-un centru de detenție din apropierea Bucureștiului și demersuri pentru apărarea drepturilor refugiaților.

Video: JRS Mission (YouTube). Se încarcă doar când apăsați butonul de redare.
2002: deschiderea Casei „Pedro Arrupe”
La 24 septembrie 2002 a fost inaugurat și binecuvântat Centrul „Pedro Arrupe” din București, numit în memoria fondatorului JRS. Realizarea casei a fost susținută de Renovabis, iar Michiko Inukai Foundation a sprijinit dezvoltarea activităților educaționale.
Centrul a reunit consilierea, ajutorul de urgență, cursurile de română și engleză, inițierea în utilizarea calculatoarelor și posibilitățile de cazare. Pentru persoanele care aveau nevoie de protecție și stabilitate, casa oferea un spațiu de sprijin și un punct de plecare pentru reconstruirea vieții în România.

Descoperă țările în care activăm
Alege o regiune de pe hartă pentru a vedea țările în care este prezent JRS.

